Apă rece cu dulceaţă

Când mă gândesc cum a evoluat discuţia din grădina de la Verde Cafe până la fenomenul care e acum Lecturi Urbane, nu pot decât să mă bucur şi să fiu mândră de oamenii energici care l-au pus pe roate.

Lecturi urbane e un proiect care urmăreşte să încurajeze cititul în metrou (în primă fază). De ce la metrou? Păi pentru că e mult timp mort şi pentru că aici nu numai gripa, ci şi cititul are şanse mari să fie contagios.

Oamenii de la civika s-au mobilizat atât de bine încât au reuşit să facă rost şi de sponsorizări ca să dea cărţi de citit călătorilor. Ideea şi mai faină e cea de carte a metroului, fiecare călător care primeşte o carte în dar fiind încurajat să o dea mai departe altui om din metrou după ce o termină.

Ei bine, dacă v-a prins povestea şi vi s-a făcut dor de citit, veniţi mâine la ultima ediţie Lecturi Urbane din 2009, care va fi urmată de un after-party (la care nu, nu se citeşte). Ne întâlnim la ora 19:00 pe peronul de la Unirii 1 şi mergem să arătăm că oraşul citeşte!

Ei bine, nemţii au acest cuvânt

Vergangenheitsbewältigung

care m-a fermecat şi care înseamnă lupta de  împăcare cu trecutul.

În rest, întreb, ce se mai face cu trecutul? Se rezolvă?

Am vrut să scriu „La mulţi ani, România!”;  n-am apucat decât pe facebook. Dar ceva tot vreau să vă povestesc. Să vă spun cum aveam mari şanse să cad în gropi de ziua României, pentru că de acasă până-n Iancului m-am uitat numai pe la balcoane, după steaguri. Am numărat 9, un număr bun zic eu. Aş fi scos şi eu, dacă aveam.

Dar pentru că nu am avut anul ăsta, am improvizat. Mi-am luat de la mercerie o panglică în tricolor şi mi-am prins-o în păr. Ăsta a fost steagul meu de 1 decembrie!

Voi aveţi steagul României? Care da, l-aţi moştenit, l-aţi cumpărat, cum?

Sâmbăta e nebună şi fantasmagorică. Duminica e pentru ajustare. Mâine e luni, de mâine suntem rezonabili.

Dacă ai nevoie de fotografii de nuntă, de produs, de un book profesionist de model sau de fotografii de evenimente, Alex poate fi fotograful tău. E foarte pasionat de munca lui (nu de puţine ori l-am auzit că pleacă în Maramureş sau aiurea să facă poze) şi e mereu acolo cu un sfat pentru neiniţiaţi. Totuşi cred că cel mai bine pe Alex îl pot descrie fotografiile lui.

http://fotografultau.ro/

 

http://fotografultau.ro/

Asta ultima o pun pentru că e DACIE, oameni buni!

http://fotografultau.ro/

 

Am fost observator la alegeri, dintr-o curiozitate sociologică pe care nu mă aştept neapărat s-o înţelegeţi.

Ştiţi cine vine să voteze? Ei bine, vin bătrânii, vin femei cu şorţul după ele, vin bătrânici cochete, vin familii întregi de romi, vin oameni care se întreabă cu voce tare cine naiba candidează, vin oameni care pun ştampila şi pe „Da” şi pe „Nu” (ca românul imparţial, vorba aia). Ştiu că prietenii mei s-au înghesuit în secţiile speciale, dar mai ştiu şi oameni care se cred mult deasupra mizeriei electorale şi care n-au fost la vot.

Vouă vă spun că cei de mai sus au decis în locul vostru. Buni sau răi, nu asta e ideea. .ideea e că oamenii ăia şi-au mişcat fundul până la secţie.

Şi picioarele.  Chiar şi cei care nu le au. La vot am văzut un om în scaun cu rotile şi fără picioare. El a votat. Voi nu.

În Octo suntem deja 1000.

Ieeeei!!