Apă rece cu dulceaţă

Archive for the ‘UE’ Category

Vreau să ştiu şi eu cine face campania PNL-ului pentru europarlamentare.

Pentru că le-aş spune că eu, ca român, ca om, ca cetăţean, mă simt jignită.

maro

Că la noi campanie electorală înseamnă munţi de fluturaşi şi mizerie de nedescris cu toate afişele lipite la metrou şi dezlipite de adversari, asta ştiam. Că voturile se negociază de către cântăreţi de muzică populară pe scenele cu mare vedere la public, asta ştiam.

Mă gândeam însă că la europarlamentare va fi altfel. Că vorbim de oameni cu o altă viziune, oameni deschişi spre Europa  şi ce înseamnă ea bun, oameni responsabili care or să ne reprezinte elegant. Şi care or să se prezinte elegant.

Dar cum să te prezinţi elegant dacă poporu’ e prost, nu? Poporu’ vrea circ, calomnie şi atac la persoană. Să-i vorbim atunci poporului pe limba lui, în grosolănii.

Asta vor românii? Asta-i sensibilizează? Asta-i responsabilizează?

Campania PNL pentru europarlamentare 2009 (partea asta a ei, cea cu banii europeni mi-a plăcut) e cea mai de prost gust campanie pe care am văzut-o vreodată. Şi nu înţeleg cum pot cei de pe lista PNL-ului să-şi asocieze numele şi imaginea îndelung şlefuită cu grosolănia asta. Să vii într-o zi să vorbeşti cu responsabilitate despre banii europeni care trebuie aduşi în ţara noastră dragă şi apoi să arăţi o Românie wc public. Probabil că fondurile UE ar fi pentru mop-uri şi Domestos.

Dacă ai vrea să mergi la europarlamentare, dar nu ştii cine ce propune şi care ar fi partidul cel mai apropiat de opţiunile tale, poţi face un scurt test ca să-ţi afli profilul politic.

Îţi ia numai 5 minute, e interactiv şi îţi arată pe un grafic poziţia ta în raport cu partidele din România, opiniile partidelor pe probleme punctuale şi soluţii pentru următorii 5 ani.

RO

Cât de eurosceptic ai fi, ar trebui să ştii că 80% din reglementările aplicate în România vin de la Bruxelles.

Tarife reduse în roaming, afişarea tuturor costurilor pe biletele de avion, serviciul european de urgenţă 112 sunt decizii care ţi-au atins viaţa. Filmuleţul de mai jos arată tocmai ce a făcut UE pentru tine în 2008.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „De ce merg la europarlamentare?„, posted with vodpod

 

Cât de deschise să fie graniţele, câte ore să stai la birou, cât de bio să fie alimentele sau ce surse de energie ne dorim, astea sunt problemele pe care le vor discuta viitorii europarlamentari. Ăia pe care tu îi trimiţi acolo.

Pe 7 iunie sunt alegeri europarlamentare.

Eu votez. Tu?

Later edit: Un europarlamentar danez spune că ar trebui să avem mai puţină influenţă în UE, pentru că suntem „mai puţin inteligenţi”. Putem să-i dăm peste nas mergând la vot şi trimiţând în Parlament oameni capabili. Pentru că dincolo de stupiditatea afirmaţiei, un lucru e clar: România are putere la Bruxelles, de asta s-a şi supărat nenea.

Am fost acolo 🙂

brux-033

În Parlamentul European, adică. Am avut şi badge: „Young female journalist” zicea. Asta pentru că ideea programului a fost să aducă tinere interesate de comunicare/jurnalism şi UE mai aproape de locul faptei, pentru ca ele să scrie apoi tinerilor.

Prima chestie mişto a fost chiar că am fost acolo, unde până şi cănile erau branduite cu semnul uniunii şi totul era cum vezi la televizor, inclusiv translatori şi ecrane.brux-043

brux-054

Apoi, într-o discuţie cu Adina Vălean am avut sentimentul că instituţiile europene sunt chiar un spaţiu politic foarte profi, unde incompetenţele sau posibilele atitudini contraproductive cu care eventual vin politicienii de acasă sunt amendate de la sine, prin forţa contextului.

Într-un workshop pe care l-am avut pe seară am fost în echipă cu nemţoaice, o tipă din Marea Britanie şi una din Danemarca (cum îi zici unei fete din Danemarca?!) şi trebuia să discutăm pe o directivă antidiscriminare. În primul rând, se vede clar un soi de elitism când spun că sunt din UK or Germany. Sunt conştiente de ce înseamnă ţările lor. În al doilea rând, noi suntem ţările din est, pe care comunismul şi-a lăsat sechele. Un fel de rudă de la ţară care trebuie să fie învăţată cum se ţin tacâmurile la masa în familie.

Una peste alta, m-am gândit că trebuie să avem grijă pe cine trimitem la Bruxelles, pentru că acolo chiar se face treabă. Iar România va avea, după caz, de pierdut sau de câştigat. Dar despre asta într-un post viitor.

Dacă credeaţi că instituţiile nu pot să comunice decât rece şi neatrăgător..priviţi un spot lansat in 2007 de către Comisia Europeană pentru promovarea „Media”, un program care finanţează anual 300 de filme europene.

Nu, staţi liniştiţi, nu o să folosesc exemplul ăsta pentru licenţă.

Pe 13 aprile plec la Bruxelles pentru ce îmi place mie să numesc prima mea vizită de lucru 🙂 Am câştigat un concurs organizat de Adina Vălean, europarlamentar PNL, prin care trimite 20 de tinere în capitala UE, ca să-i zic aşa. Ne vom întâlni cu grupuri similare de tinere din Danemarca, Germania şi Marea Britanie şi o să cunoaştem europarlamentari, jurnalişti acreditaţi la Bruxelles şi reprezentanţi ai unor grupuri de lobby (asta sună smart, ştiu).

Ce vreau să zic cu asta.. e bine că se întâmplă chestii de genul ăsta. E bine că tinerii se duc să caşte ochii la Bruxelles, poate să pună întrebări incomode sau poate doar să vadă cum se fabrică puterea.

Zilele astea mă gândeam la noi şi ei, la tineri şi la politică şi în general, la oamenii cu cap şi la politică. Prea adesea stăm deoparte, pentru că ne scârbesc mişmaşurile. Stăm deoparte, deşi mulţi dintre noi ar şti să facă mai bine ca ei. Şi totuşi, ei ne conduc. Oricât ai încerca să te izolezi în bula ta apolitică, deciziile lor te influenţeză. Ei sunt responsabili pentru că tu trebuie să faci slalom printre gropile din asfalt, ei pentru că ţi-e frică să mergi noaptea pe stradă, ei pentru că spitalele arată aşa cum arată şi bolnavii vin cu medicamentele de acasă. Dacă te poţi duce la o clinică medicală privată, şosea nu poţi să-ţi faci singur.

Încerc să zic că poate dacă mai mulţi oameni cu cap ar încerca să străpungă puţin sistemul, ei nu s-ar mai considera semizei. Ei ar fi direct răspunzători dacă noi i-am trage de mânecă. Nu neapărat dintre ei, din politică, ci ca membru al vreunui ONG, ca muncitor, ca pensionar, ca tânăr sau ca simplu cetăţean al României.