Apă rece cu dulceaţă

Archive for the ‘Povești din București’ Category

Când mă gândesc cum a evoluat discuţia din grădina de la Verde Cafe până la fenomenul care e acum Lecturi Urbane, nu pot decât să mă bucur şi să fiu mândră de oamenii energici care l-au pus pe roate.

Lecturi urbane e un proiect care urmăreşte să încurajeze cititul în metrou (în primă fază). De ce la metrou? Păi pentru că e mult timp mort şi pentru că aici nu numai gripa, ci şi cititul are şanse mari să fie contagios.

Oamenii de la civika s-au mobilizat atât de bine încât au reuşit să facă rost şi de sponsorizări ca să dea cărţi de citit călătorilor. Ideea şi mai faină e cea de carte a metroului, fiecare călător care primeşte o carte în dar fiind încurajat să o dea mai departe altui om din metrou după ce o termină.

Ei bine, dacă v-a prins povestea şi vi s-a făcut dor de citit, veniţi mâine la ultima ediţie Lecturi Urbane din 2009, care va fi urmată de un after-party (la care nu, nu se citeşte). Ne întâlnim la ora 19:00 pe peronul de la Unirii 1 şi mergem să arătăm că oraşul citeşte!

Anunțuri

Of, aş vrea ca Bucureştiul ăsta să fie un zmeu şi să se scuture puternic de toate  bubele care-l urâţesc şi-i parazitează povestea. Ca de exemplu, de aşa-zisele monumente de artă urbană din sectorul 4, prezentate de Andi Moisescu şi Dragoş Bucurenci  într-un material în care spiritul critic e învăluit într-un manşon de umor savuros.

Spaţiul alb, segmentarea lejeră, expunerile de artă nouă, ferestrele imense dând înspre o Dâmboviţă nevăzută deci inofensivă, fetele îmbrăcate şic în griuri opace, toate făceau să cred că sunt în Paris, deşi nu am fost niciodată.

Explicaţie: Ieri am fost la cursul de etică politică de la Free Academy, în Pavilionul Unicredit de pe Titulescu.

Hai să-i şi lăudăm, când merită. Pe primarul sectorului 1, spre exemplu, care a iniţiat programul de reabilitare termică a blocurilor. Am văzut pe mai multe blocuri mesh-uri ca ăsta:

Reabilitare_sector1

Iar ieri am trecut pe lângă primul bloc reabilitat din program şi arată chiar foarte bine, deşi culoarea nu e chiar pe gustul meu. Cred că Bucureştiul ar arăta foarte primenit (un cuvânt pe care nu l-am mai folosit de atâta timp încât a trebuit să verific DEX-ul) dacă toate blocurile ar avea parte de un asemenea tratament.

Aseară, în faţa Teatrului Naţional. Un bătrânel alb-alb se ridică de pe bancă, se duce şi serveşte cu bomboane de ciocolată pe fata care stătea pe banca din stânga. Fata îl sărută pe ambii obraji. Apoi îl serveşte pe un paznic. După paznic, pe fata de pe banca din dreapta, care se vede că e şi ea uimită. Se întoarce apoi pâş-pâş la banca lui.

Nu ştiu dacă era ziua lui, dar ştiu cât m-a mişcat gestul ăsta de a oferi din senin bomboane de ciocolată unor necunoscuţi.

„Când fotografiază e poate singurul moment în care Radu stă.

Asta pentru că din 2006, când a început să facă fotografie sportivă, Radu a lucrat pentru Pro Sport, Sport365 şi Sport.ro. A alergat după zeci de acreditări. A scris. A montat. A comentat meciuri. A făcut interviuri în vacanţe. A condus mii de kilometri ca să prindă România la EURO2008. Ar fi mers şi în Africa de Sud.

Aici e doar o mică parte din lumea sportului văzută printr-un Canon 40 D. Povestea continuă pe radurestivan.ro

Aşa începea descrierea atunci când am început să ne gândim la expoziţie.

Ei bine.. a ieşit! 🙂

Acum, că a trecut surpriza, putem să deblocăm canalele de comunicare. Şi să spunem că expoziţia mai e deschisă la Teatrul de vară Grădina Capitol până pe 24 august.

Dacă n-aţi trecut pe la Grădina Capitol (strada Constantin Mille, nr.13, vis-a-vis de Teatrul Mic) vara asta, poate că e un moment bun să o faceţi. Spre deosebire de alte locuri vechi şi frumoase dar lăsate vraişte, Grădina Capitol a avut noroc. Noroc de Cristina şi Andrei, doi studenţi la Arhitectură care au văzut cu un alt ochi locul şi l-au redat bucureştenilor ca un spaţiu inedit pentru teatru, proiecţii de film, expoziţii şi lansări. Ca să vedeţi ce se mai întâmplă la Capitol, urmăriţi blogul Save or Cancel.

Am văzut în Constanţa, în judeţ, nişte băncuţe alb-roşii branduite cu Sultan, bulionul, şi altele simple cu Isuzu Motors. N-am să chestionez atingerea targetului sau adecvarea suportului la mesaj, pe care oricum nu l-am distins. Îmi place însă că e un suport publicitar util pentru oameni. Utilitatea, dincolo de aspectul şocant, zornăitor sau orbitor în reclame ar putea fi o nouă direcţie bună de exploatat. Mi-a plăcut mai mult însă pentru că îi invită pe oameni să iasă din curţi şi să stea afară, de vorbă.

În faţa blocului în care stau acum nu e nici o băncuţă, nimic. Abia îmi cunosc vecinii şi mi-e teamă că nu aş avea la cine să strig dacă ar intra vreun hoţ sau dacă mi s-ar sparge o ţeavă şi m-aş inunda. Nici nu mai pun în calcul un plantat de flori în grădina blocului.

Deplângem lipsa de iniţiativă a oamenilor, lipsa coeziunii în comunităţile de la oraş..dar dacă oamenii ăştia nu se cunosc, dacă nu există un spaţiu public fizic, cum să existe spaţiu public simbolic, cu schimb de opinii şi cu iniţiativă civică?

Dacă aş fi primar, aş face mai multe parcuri în cartiere. Parcuri, sau locuri deschise, sau două băncuţe undeva între două blocuri înghesuite. Să iasă oamenii din case. Unul citeşte ziarul, altul e cu nepoţica la aer. Vor vorbi la un moment dat despre nesuferitele astea de ploi. Or să se cunoască, or să se ştie pe nume. Data viitoare or să se salute. Peste o lună, două, trei, unul o să-l ajute pe celălalt să împingă maşina. Apoi poate se vor gândi că ar fi frumos să iasă cu o sapă în grădină să planteze nişte copăcei.