Apă rece cu dulceaţă

Archive for the ‘politică’ Category

Am fost observator la alegeri, dintr-o curiozitate sociologică pe care nu mă aştept neapărat s-o înţelegeţi.

Ştiţi cine vine să voteze? Ei bine, vin bătrânii, vin femei cu şorţul după ele, vin bătrânici cochete, vin familii întregi de romi, vin oameni care se întreabă cu voce tare cine naiba candidează, vin oameni care pun ştampila şi pe „Da” şi pe „Nu” (ca românul imparţial, vorba aia). Ştiu că prietenii mei s-au înghesuit în secţiile speciale, dar mai ştiu şi oameni care se cred mult deasupra mizeriei electorale şi care n-au fost la vot.

Vouă vă spun că cei de mai sus au decis în locul vostru. Buni sau răi, nu asta e ideea. .ideea e că oamenii ăia şi-au mişcat fundul până la secţie.

Şi picioarele.  Chiar şi cei care nu le au. La vot am văzut un om în scaun cu rotile şi fără picioare. El a votat. Voi nu.

Anunțuri

And that very night, for the first time since 1961, they made a hole in the Berlin Wall

(Am întârziat puţin, trebuia să-l pun pe 9. Dar nici zidul n-a picat tot odată. )

Am pus filmuleţul ăsta pentru că e despre oameni descătuşaţi, oameni sărind gardurile, oameni spărgând zidurile, oameni bucurându-se, oameni ieşind în stradă.  Întotdeauna am avut o fascinaţie pentru lucrurile care scot oamenii în stradă, care îi fac să se coalizeze. Întotdeauna. Şi mi-e ciudă că noi nu mai avem aşa un prilej de răsturnat lucruri. Sau că nu mai e nebunia aia.

At the end of the 89, so many walls were coming down

Uitaţi-vă până la sfârşit, merită. O să vedeţi o Românie cum nu v-aţi imagina-o astăzi. O Românie unită într-o singură voce pentru schimbare. Am dat repeat de n ori la partea in care se aude distinct, din gura a mii de români: „Ole, ole, ole!…”

Azi? Azi aţi mai ieşi în stradă? Pentru ce?

Românul s-a născut poet. Dacă mai e şi campanie electorală, imaginaţia omului politic român se înfierbântă şi discursul se îndepărtează primejdios de ce ar trebui să fie.  O privire fugară pe ştirile politice de azi mi-a semnalat cel puţin 3 gogomănii: 1. Elena Udrea afirmă că noi suntem urmaşii lui Traian Băsescu, 2. Radu Berceanu se întreabă cum ar putea Crin să conducă o ţară dacă el nici măcar o maşină nu poate conduce, neavînd permis 3. Cătălin Nechifor, deputat PSD, spune că afişele lui Băsescu sperie copiii.

Oricum, când situaţia e aşa cum e, măcar am răsuflat uşurată când am aflat că Geoană se are bine cu mai marii lumii. Unde mai pui că şi Domnu-i cu noi, din moment ce acelaşi Geoană a vizitat o mânăstire ctitorită de Iliescu.

 

Nebunia de zilele astea o simt pe pielea propriului blog, unde de ieri mi-a crescut mult numărul de vizitatori prin căutări legate de Klaus Johannis. Cum-necum, iar m-am entuziasmat, văzând că un subiect propus la început difuz în online a ajuns pe agenda publică (s-a vorbit la un moment dat chiar de „candidatul din blogosferă”).

Da, mă gândesc şi la sibieni care se pare că vor să-şi ţină primarul mult iubit acasă cu orice preţ, dar mă gândesc însă şi la cât de bine sună „guvern de tehnocraţi”, mă gândesc şi la domnul Arafat ca ministru al Sănătăţii..

O fi şi din cauză că ieri mi-am antrenat visarea la daydreamers.

Eram azi prin Romană şi vine un tip destul de ciudăţel la mine să-mi spună că strânge semnături pentru parcul Bordei, ştiţi..Avea privirea cam tulbure şi se şi împleticea în explicaţii. Plus că din start nu mi s-a părut ong-ist, ci mai degrabă un băiat de pe stradă. Apropiindu-mă, am văzut un tabel fix ca alea de strâns semnături şi în josul paginii aia cu (aproximativ) „Un alegător nu poate semna decât o dată..”  şi când i-am arătat mi-a spus „Nu, că decupăm şi folosim doar tabelul.”

Da, cum să nu?

Deci aşa se strâng la noi semnături pentru prezidenţiale. Mi-e teamă să mă gândesc pentru cine se strângeau astea de azi.  Aşa că, vă rog, aveţi grijă pe ce vă puneţi numele.

(Am făcut o sesizare la Pro Democraţia, poate iese ceva.)

Hai să-i şi lăudăm, când merită. Pe primarul sectorului 1, spre exemplu, care a iniţiat programul de reabilitare termică a blocurilor. Am văzut pe mai multe blocuri mesh-uri ca ăsta:

Reabilitare_sector1

Iar ieri am trecut pe lângă primul bloc reabilitat din program şi arată chiar foarte bine, deşi culoarea nu e chiar pe gustul meu. Cred că Bucureştiul ar arăta foarte primenit (un cuvânt pe care nu l-am mai folosit de atâta timp încât a trebuit să verific DEX-ul) dacă toate blocurile ar avea parte de un asemenea tratament.

Din ciclul „Române, fii mai neamţ!”, ieri am auzit la Guerilla două chestii mişto:

  1. Se va introduce (ca în Germania) şi la noi garanţia pentru sticlele de plastic. Preţul nu va creşte, doar că îţi vei putea lua înapoi câţiva bănuţi dacă le înapoiezi la hypermarket.
  2. Se strâng semnături pentru ca domnul Klaus Johannis să candideze la preşedinţie, prin petiţia asta (cred, pe asta am găsit-o).

După cum scriu cei de la Realitatea, „Klaus Johannis a fost ales de trei ori consecutiv primar al Sibiului, la ultimele două alegeri câştigând din primul tur, cu aproape 90%. [..]Cert este că acest neamţ din România, fost profesor de fizică şi inspector şcolar, are, la cei 50 de ani ai săi, o carte de vizită greu de bătut: Sibiul.

Eu l-aş vota! Cum ar fi ca România toată să fie ca Sibiul, a?