Apă rece cu dulceaţă

Archive for the ‘lovemarks’ Category

Am vrut să scriu „La mulţi ani, România!”;  n-am apucat decât pe facebook. Dar ceva tot vreau să vă povestesc. Să vă spun cum aveam mari şanse să cad în gropi de ziua României, pentru că de acasă până-n Iancului m-am uitat numai pe la balcoane, după steaguri. Am numărat 9, un număr bun zic eu. Aş fi scos şi eu, dacă aveam.

Dar pentru că nu am avut anul ăsta, am improvizat. Mi-am luat de la mercerie o panglică în tricolor şi mi-am prins-o în păr. Ăsta a fost steagul meu de 1 decembrie!

Voi aveţi steagul României? Care da, l-aţi moştenit, l-aţi cumpărat, cum?

Anunțuri

Dacă ai nevoie de fotografii de nuntă, de produs, de un book profesionist de model sau de fotografii de evenimente, Alex poate fi fotograful tău. E foarte pasionat de munca lui (nu de puţine ori l-am auzit că pleacă în Maramureş sau aiurea să facă poze) şi e mereu acolo cu un sfat pentru neiniţiaţi. Totuşi cred că cel mai bine pe Alex îl pot descrie fotografiile lui.

http://fotografultau.ro/

 

http://fotografultau.ro/

Asta ultima o pun pentru că e DACIE, oameni buni!

http://fotografultau.ro/

 

And that very night, for the first time since 1961, they made a hole in the Berlin Wall

(Am întârziat puţin, trebuia să-l pun pe 9. Dar nici zidul n-a picat tot odată. )

Am pus filmuleţul ăsta pentru că e despre oameni descătuşaţi, oameni sărind gardurile, oameni spărgând zidurile, oameni bucurându-se, oameni ieşind în stradă.  Întotdeauna am avut o fascinaţie pentru lucrurile care scot oamenii în stradă, care îi fac să se coalizeze. Întotdeauna. Şi mi-e ciudă că noi nu mai avem aşa un prilej de răsturnat lucruri. Sau că nu mai e nebunia aia.

At the end of the 89, so many walls were coming down

Uitaţi-vă până la sfârşit, merită. O să vedeţi o Românie cum nu v-aţi imagina-o astăzi. O Românie unită într-o singură voce pentru schimbare. Am dat repeat de n ori la partea in care se aude distinct, din gura a mii de români: „Ole, ole, ole!…”

Azi? Azi aţi mai ieşi în stradă? Pentru ce?

Raluca_daydreamer

„You may say I’m a dreamer, but I’m not the only one”. Pe ceilalţi îi puteţi vedea pe site-ul proiectului Daydreamers. Şi ca să închei ciclic, „I hope someday you’ll join us” 🙂

„Şi a ştiut de atunci că n-o să mai locuiască niciodată cu nici o femeie […] Pentru că şi regii şi reginele aveau apartamente separate şi pentru că viaţa asta în doi e un căcat, o chinuială aiurea, stai şi-ţi fuţi mintea în sarcini din astea menajere mărunte şi toate aspiraţiile se duc dracu’”.  (Fragment din „Lecţia lui Johnny Răducanu”, articol de Dia Radu, Esquire, septembrie 2009, p. 57)

Da. Iubirea să nu îngrădească.

Aseară, în faţa Teatrului Naţional. Un bătrânel alb-alb se ridică de pe bancă, se duce şi serveşte cu bomboane de ciocolată pe fata care stătea pe banca din stânga. Fata îl sărută pe ambii obraji. Apoi îl serveşte pe un paznic. După paznic, pe fata de pe banca din dreapta, care se vede că e şi ea uimită. Se întoarce apoi pâş-pâş la banca lui.

Nu ştiu dacă era ziua lui, dar ştiu cât m-a mişcat gestul ăsta de a oferi din senin bomboane de ciocolată unor necunoscuţi.

Sleep all summer- The National

Melodia care mă obsedează de ceva timp. Poate de când îmi place mai mult dulcea-ameţeală-şovăitor-dansantă pe timp de zi pe plajă la Stuf, decât beţia programată noaptea în Expirat.