Apă rece cu dulceaţă

Archive for the ‘Germania’ Category

prezervativeantihitler

Din Cotidianul am aflat că nemţii fac reclame anti-Hitler- pro-prezervativ. „Use condoms or make Hitler” este sloganul şocant al campaniei lansate de Grey pentru Doc Morris Pharmacies. Există şi variantele cu Mao şi Bin Laden.

Anunțuri

Adu cantaru’.  3 kile numai geanta. Lasa ca prosopul il aruncam.  2 pulovere  si pantaloni de trening pe dedesubt, am auzit ca e frig la Bucuresti . Si poate fusta pe deasupra. Si ochelarii, a, ochelarii. Si Ritter Sport-ul in buzunare, da.

E al naibii de frig, e limba asta pe care nu o inteleg si e uneori un gri in aer care-ti culca la pamant orice chef de viata. Si totusi, e Germania.

Citisem ca Germania are cel mai puternic brand de tara in 2009. In lume. Are si de ce.

„Made in Germany” e deja o calitate in sine a produsului.

Braun, Haribo, Bayer, Nivea, Adidas, Levi Straus, Jägermeister, MontBlanc, Volkswagen, Audi, BMW, Faber-Castell, Hugo Boss (care, by the way, a inceput prin a face uniforme pentru trupele naziste), Porsche, Mercedes-Benz, Siemens, Ritter Sport.

„Ca la nemti” tine loc de superlativ.

Sunt chestiile astea obiective si mai sunt si altele difuze, de care am mai vorbit..puterea de a reconstrui si bunavointa nemteasca. Ideea e ca sunt mandra.  Mandra ca 5 luni de zile m-am trezit dimineata si mi-am dat seama ca dincolo de fereastra mea e Germania. Mandra ca sunt aici, la nemti. Printre cei mai buni.

 

Dar sentimentul asta il stiu de undeva. Da, din Bălcescu. (Colegiul Naţional Nicolae Bălcescu, Brăila. ) CNNB. Numele asta il simt plin, puternic. M-a marcat. A inceput cu mandria lui Dragoş si a crescut in mandria mea. De CNNB-ist. De „ăia de la Balcescu, ăia cu capul mare”.

Bălcescu mi-a dat o identitate, una pe care o sa o port cu mine mereu. Si o atitudine, un „feeling”, cum ar spune cineva. De..the real thing.

N-as sti prea bine sa explic unui outsider. Dar voi, voi stiti despre ce vorbesc. Si sper sa o pastrati si voi.

This has definitely been the year of studying abroad.
This has been the year when I stayed at the same table with people from the whole world; the year when I ate Spanish, Mexican, Italian, Hungarian and Argentinean food (and Thüringen bratwurst, of course! ); the year when I visited some friends in Italy, I talked on Skype with friends from Spain, I read about adventures of students in Turkey and Japan; the year when I lived in the same house with three Chinese people. And much more.
For me, this was unbelievable.
There were so many pieces of life, all joined in only five months as an Erasmus student at Technische Universität Ilmenau, Germany.
I thought that some of you might also be interested in the idea of making studies abroad. And besides all the stuff you might have read about living and studying in another country, there are the stories of real people that might give you the feeling of how it is to be an international student.
That’s why I asked some friends in Ilmenau to share their views.
Let’s wait for their reply!

 

 

 

 

 

Sa nu credeti ca nemtii n-au “38 de mii”. Au, doar ca ii spune “ 1 euro”. Se gasesc toate nimicurile. Intri si gasesti, sa zicem, un set adorabil de cescute. Sunt 5, iar tu esti una, si mai esti si in trecere prin Germania, plus ca nu o sa cari ceramica fina in bagajul atat de atent dramuit la intoarcere. In concluzie, nu e nici un motiv solid sa-ti iei acel set de cescute. Dar sunt asa de draguteee, plus ca (argumentul suprem) sunt numai 1 euro!

(-Ein euro, bitte!

-Danke schön!

-Bitte schön!)

Le-ai luat. Desteapta strategie si asta, un magazin din care sa nu poti sa nu cumperi nimic. In cazul asta, pentru ca sunt produse foarte ieftine. Dar ma gandeam si la IKEA. Iti pierzi jumatate de Sambata, conduci prin Bucuresti, reusesti sa-ti gasesti loc de parcare..Dupa toata tevatura asta, sa nu-ti cumperi nimic? Ai ma, chiar nimic? Nici macar un set de servetele, o tavita pentru cuburi de gheata in forma de inimioare, sau poate un fir de bambus? Dar sunt asa draguteee.

(-4,3 lei, va rog!

-Poftiti!

-Multumesc!)

Le-ai luat.  Nu poti sa pleci de la IKEA fara sa cumperi nimic.

Motto: Jette: Lucru nemţesc, dom’lee..

Inainte de a pleca in Germania, ma gandeam sa-mi fac licenta despre cultura organizationala germana si influenta ei asupra eficientei. Altfel spus, cum gandesc ei de le merge totul bine. Ajunsa aici, mi-am dat seama ca problema nu era asa de savanta cum incercam eu sa demonstrez.

Nu-ti trebuie cine stie ce ancheta sociala ca sa vezi cum gandesc oamenii din tara asta al carei nume e sinonim cu calitatea. E de ajuns sa iesi pe strada ca sa afli secretul: bunavointa muncitorului simplu. Bunavointa si functionar public, ar fi deja o asociere inadecvata in Romania. In schimb, in Germania se intampla. Tanti de la Kaufland iti va ura mereu o seara sau un weekend placut, si asta cu zambetul pe buze chiar si la al 200-lea client. Mai mult, o sa te intrebe daca e totul in ordine daca te vede ca te uiti nedumerit de ceva. Doamna de la biblioteca se va uita mereu prin 3 cataloage dupa numarul de telefon al profesorului care are cartea care iti trebuie tie. Controlorul de tren cel mai probabil iti va scrie pe o hartie unde trebuie sa cobori si la ce linie sa te duci, daca te vede ca nu intelegi.

Nu zic ca in Germania totul e perfect. Nu, au si ei intarzieri la trenuri sau tot felul de alte proceduri ciudate. Deosebirea e ca ei incearca sa rezolve problema, in timp ce functionarul roman e tintuit intr-un “nu pot”, “nu stiu”, “intrebati mai sus” perpetuu.

M-am gandit ca poate e si din cauza atitudinii noastre fata de muncitorul simplu. Poate punem presiune asupra lor, gandind ca..e numai o vanzatoare. In schimb, aici pare un fel de recunoastere reciproca a meritelor. Tu stii ca vanzatoarea te ajuta cumva sa le pui copiilor bunatati pe masa, ea stie ca munca ei e respectata ca atare, ca are un rol in societate. Si atunci ea isi face munca cu seninatate, iar tu pleci de la Kaufland cu sentimentul ca traiesti intr-o lume asa cum ar trebui sa fie. Senina.

Asa ca postul asta e pentru toate doamnele de la Kaufland, pentru tipa de la Plus care m-a asteptat cand mi-am uitat portofelul acasa, pentru bruneta de la Mensa, pentru fata simpatica din ceainarie, pentru soferii de pe masinile DHL..Asta ca sa stiti ca nemtii nu-si fauresc calitatea in laboratoare ostile, in care lucreaza ei singuri, ca, doar asa stim, nemtii sunt reci, nu? Nu. „Lucrul nemtesc” se naste din seninatatea si daruirea omului simplu fata de munca pe care o face.

Alaltaseara, petrecere cu spaniolii. Bine, spaniolii, mexicanii si columbienii, dar imi vine sa le spuni spanioli la toti. Sunt calzi. Au un fel foarte firesc de a trece peste barierele unui “Ce faci?” conventional si de a vorbi ca de la om la om. Se entuziasmeaza, gesticuleaza, povestesc, zambesc si te invita din ochi sa continui. Sunt interesati de ce le spui si de actul vorbirii in sine, poate asta e cel mai important. Nu priviri in pamant, nu ochi care trec prin tine. Imi place sa-i ascult vorbind. La fel cum imi placea in Madrid sa ma intreb ce tot vorbesc babutele alea pline de viata pe care le vedeai mereu de brat pe strada, aranjate si sporovaind vesele.

Si pentru ca simt, pentru ca isi simt viata asta, latinii canta. Sunt mandri de tarile lor si se vede asta prin toate cantecele pe care si le stabilesc din ochi intre ei. Te pot face sa tropai si sa te intrebi cum de-ti tin palmele si picioarele ritmul ala isteric. Sau te fac sa tremuri, cand incepe Carmen Ruiz Ruiz sa cante ceva triiist, tragic chiar. Au si ceva tragic in ei. O tanguire, un strigat amar pe o frunte incruntata de flamenco.

Am venit in Germania pentru o cultura diferita. Sa dam piept cu nemtii aia reci, sa vedem ce-i de capul lor. Dar asta am gandit-o toti, toti latinii. Asa ca, paradoxal, in inima Germaniei suntem tot noi cu noi, cei cu sangele iute.

In grupul Erasmus din Ilmenau, limba oficiala este spaniola. O vorbim toti. Ei repede si sasait. Noi, mai mult cu inima.

(Filmuletul e de la ziua mea..De multe ori auzim expresia „o data in viata face omul X ani”. Da, numai o data va face 12, 15, 80, asta e o banalitate. Eu as spune nu ca o data in viata faci 21 de ani, ci ca numai o data in viata poti avea parte de o serenada de ziua ta.. Gracias!)