Apă rece cu dulceaţă

Archive for the ‘aşa e el.’ Category

Suntem generaţia DIY şi „how to”. Când se găsesc pe net tutoriale despre orice, rar mai invăţăm altceva pe un alt om. „Dă şi tu un search pe google” devine soluţia universală.

Cred că asta vine dintr-o teamă a noastră de a spune că dom’le, nu ştiu. Ei uite, na, nu ştiu să fac asta, ajută-mă, arată-mi. Nu, nu faci asta, ci mai degrabă te duci şi dai un search şi devii semidoct, dar cu mândria intactă. Sau doar roboţel.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu încă prefer să-mi sun mamaia să o întreb cum se face tocăniţa.

Pentru că e emoţie, conexiune, împlinire şi continuitate când înveţi pe cineva ceva.  E drag, e legătură, e uimire în ochi..”oaaa, câte ştie!” .

Dacă stau să mă gândesc ce am învăţat pe alţii anul ăsta, nu-mi aduc aminte foarte multe: am învăţat pe cineva cum se face ghiveciul de legume şi pe mexicani şi spanioli câteva cuvinte româneşti şi poate pe Elena câte ceva despre bloguri. (La anul îmi propun să fac mai mult. Nu fineţuri, nu chestii de morală, ci lucruri mici, care se pot vedea.)

Am fost învăţată cum să vorbesc corect gramatical în spaniolă, cum să fac sangria, cum să fac bruschete, cum să citesc în germană , cum să fac facturi.

Încă nu m-a învăţat nimeni cum să mă plimb pe bicicletă (sau cum să joc tenis de câmp). Încă mai sper 🙂 Pentru că dacă mă va învăţa, voi avea o amintire foarte frumoasă legată de ea/el.

Iubirea e ca o pereche de pijamale albe de bumbac după baie.

Etichete: , ,

dasiprimeste

Mulţi dintre noi aruncăm lucruri de care alţii s-ar folosi cu mare drag. Asta e ideea simplă pe care au mers fetele de la dă şi primeşte. Mi-ar plăcea să ştie toată lumea.

Cel mai mult m-a mişcat un anunţ în care cineva dona o canapea „pentru îndrăgostiţi”. Adică o canapea mică, în care se putea dormi numai îmbrăţisaţi.

Dacă tot te hotărăşti să-i iei iubitei tale flori, nu îi lua când eşti cu ea. Sau dacă îi iei, nu îi spune : „Hai, alege-ţi unul” (buchet). (cum am auzit azi) Nu e aşa greu până la urmă să alegi nişte flori. Nu trebuie să fie veştejite, pălite, preferabil să aibă mai mulţi bobocei ca să o surprindă cu fiecare zi. Evită pe cât posibil staniolul, celofanul, fundiţele, pamponaşele, florile colorate în albastru cu cerneală sau cele date cu sclipici.

Şi obligatoriu să nu fie număr par.

Hai, fii bărbat data viitoare şi întinde mână hotarâtă spre freziile alea neîmpachetate.

Etichete: , , ,

E baiat. E tanar. E simpatic. Fete sunt multe si viata e scurta. Si totusi, el canta cu toata gura : “I’m yours”.

Iar asta cu o fericire molipsitoare.

Cum sa nu-l adori?

Nu numai pe Jason, ci pe baiatul care poate sa faca asta..


Craciunul a trecut, dar reclama asta pe care am vazut-o la Madrid o sa-mi mai ramana in minte ceva vreme. Ma emotioneaza efortul de adolescent indragostit la mosulica asta care, cum sa-ti zic, deja o are pe babuta pentru toata viata..Asta e iubire, intelegi? O are si inca se chinuie sa o cucereasca. Si mai e ceva..e seninatatea omului care nu are nimic, dar nu se cramponeaza de prostii, ci isi face viata frumoasa. E ca in „La vita e bella”. Putea sa dispere ca e in lagar. A ales sa inchida ochii si sa-si imagineze, pentru el si copil, o lume mai buna. L-a salvat pe copil.

Imi place ca pot sa faca asta cand o lume intreaga e cu ochii pe ei. Ca sunt “mates”. Ca pot sa fie acolo unul pentru altul pana in panzele albe. Ca are nevoie de ea si nu-i e frica sa arate asta. Ca e un gest  cu ceva strengaresc in el, pe care nu l-au corectat in fata camerelor.

Etichete: ,