Apă rece cu dulceaţă

DIY

Posted on: Decembrie 17, 2009

Suntem generaţia DIY şi „how to”. Când se găsesc pe net tutoriale despre orice, rar mai invăţăm altceva pe un alt om. „Dă şi tu un search pe google” devine soluţia universală.

Cred că asta vine dintr-o teamă a noastră de a spune că dom’le, nu ştiu. Ei uite, na, nu ştiu să fac asta, ajută-mă, arată-mi. Nu, nu faci asta, ci mai degrabă te duci şi dai un search şi devii semidoct, dar cu mândria intactă. Sau doar roboţel.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu încă prefer să-mi sun mamaia să o întreb cum se face tocăniţa.

Pentru că e emoţie, conexiune, împlinire şi continuitate când înveţi pe cineva ceva.  E drag, e legătură, e uimire în ochi..”oaaa, câte ştie!” .

Dacă stau să mă gândesc ce am învăţat pe alţii anul ăsta, nu-mi aduc aminte foarte multe: am învăţat pe cineva cum se face ghiveciul de legume şi pe mexicani şi spanioli câteva cuvinte româneşti şi poate pe Elena câte ceva despre bloguri. (La anul îmi propun să fac mai mult. Nu fineţuri, nu chestii de morală, ci lucruri mici, care se pot vedea.)

Am fost învăţată cum să vorbesc corect gramatical în spaniolă, cum să fac sangria, cum să fac bruschete, cum să citesc în germană , cum să fac facturi.

Încă nu m-a învăţat nimeni cum să mă plimb pe bicicletă (sau cum să joc tenis de câmp). Încă mai sper 🙂 Pentru că dacă mă va învăţa, voi avea o amintire foarte frumoasă legată de ea/el.

Anunțuri

10 răspunsuri to "DIY"

eu pot juca tenis de pe bicicleta, e mai eficient. Daca ma lasi sa te invat, vei avea o dubla amintire frumoasa. ar fi interesant acum, cand e si zapada; ce mai, putem inventa un sport nou! 🙂

Mulţumesc, Mihai!
Dacă mai adăugăm şi vorbitul în franceză, rezultă un ditamai sportul minţii şi corpului :))
Dar prefer simplu

si eu am observat ca lumea prefera sa caute raspunsuri online decat sa intrebe. si nu stiu de ce ar fi o chestie de mandrie, e mai degraba o problema a celor pe care ii intrebi, si care risca sa iti raspunda cu o mirare exacerbata „cum, nu stii ce e asta???”. si chestiile astea te reduc la tacere.
dar prefer sa intreb oamenii, pentru ca tinzi sa tii minte mai multe daca afli personal decat daca te multumesti cu a consulta un tutorial sau o oarecare pagina web.

Da, Ana, ştiu ce zici, ţine foarte mult de atitudinea celui căruia îi ceri un răspuns şi care, în loc să se bucure că poate să-ţi arate ce ştie, că are un prilej să apară ca expert, te apostrofează că n-ai dat şi tu ca omul un search pe google.

Adică e clar că puteai să faci asta şi e clar că unele lucruri le poţi afla şi aşa..dar nu asta e ideea.

Eu ştiu că prefer oricărei cărţi de istorie şi oricărei pagini de net povestea lui Virgilică despre cine era nenea ăla, Cavour, în cinstea căruia se făcuse ditamai clădirea în Roma 🙂
Asta ca să dau un exemplu de un om care ştie să dea mai departe.

Cu asta sunt perfect de acord insa nu neaparat dusa la extrem. Eu obisnuiesc sa imi caut singur solutia pentru o problema: ori gugalesc eu, ori caut o carte ori intreb pe cineva. De cele mai multe ori in ordinea asta. De ce? Pentru ca mi se pare de bun simt intai sa incerc eu si apoi sa ii sacai pe altii cu intrebarile mele. Dar la fel de bun simt mi se pare sa iti asumi ca nu stii ceva si ca vrei sa inveti si fara rusine sa ceri ajutorul. De ce am ajuns sa fac asa? Simplu. Tocmai din cauza raspunsurilor: ha? Asta e usor, CUUUM nu stii asta??? Cauta pe google, documenteaza-te si dupa ma intrebi finetzuri pentru ca eu sunt Dumnezeu si stiu totul. :)) (imposibil sa nu va fi raspuns cineva asa..) Dar tot din aceasta cauza am hotarat sa invat pe oricine orice vrea, atat cat stiu. Asa ca daca vrea cineva sa-l invat cum se face un soi de mancare chinezeasca … 😛

Da Alex, eu mă refeream mai mult la chestii care necesită îndemânare (cum faci şniţele, cum joci tenis, cum scoţi guma de mestecat de pe haine, etc) decât la cunoştinţe pur şi simplu, care se pot citi uşor de pe net şi sunt la îndemâna fiecăruia. Nici eu nu sunt de acord cu sâcâitul cuiva dacă informaţia ţi se află sub nas.

Eu ma ofer sa te invat sa mergi pe bicicleta 🙂 Imediat ce vine caldura primavaratica.

Ieeeeei! Mulţumesc, scumpa!

Acum fiul nu mai invata cum sa faca nod la cravata de la tata, da un search rapid pe google..si pierde pe de o parte tatal – mandria de a-l invata un lucru simbolic si de a vedea baiatul facand primul nod – si pe de alta parte fiul – nu mai interactioneaza si nu mai vede in tata un model. In viitor se va pune accentul (sper) pe dezvoltarea tehnologiei pastrand legatura directa intre oameni. Pentru ca..Nintendo Wii – 1000 ron, abonament net – 50 ron, interactiunea directa intre oameni – de nepretuit 🙂

Deşi te-am prins că vorbeşti din reclame :), Vlad, ideea e chiar foarte bine exprimată aşa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: