Apă rece cu dulceaţă

Sunt printre cei 100.000 de români

Posted by: Raluca Buzea on: ianuarie 28, 2010

Se pot mobiliza oare 100.000 de români pentru a-şi aduce istoria acasă? Sper că da, mai ales că efortul e minim: sms la 8820 şi donezi 2 euro pentru ca arhivele radioului Europa Liberă să revină în ţară (sunt în America). Până pe 31 ianuarie.

(Sunt în mod clar influenţată de ce am văzut la nemţi referitor la recuperarea istoriei.)

Ce înseamnă Europa liberă? Ei bine, a fost poate singurul mijloc de comunicare care le arăta românilor în comunism că lumea de afară e altfel. Cred că a fost mare lucru să aibă raportarea asta la ce e rezonabil, la ce e uman şi firesc în alte părţi, altfel ar fi ajuns să creadă că lumea aia controlată e normală.

Timp de zeci de ani de cenzură, milioane de români şi-au luat, totuşi, raţia de muzică adevărată, ştiri adevărate şi chiar viaţa adevărată. Toate pe furiş, cu urechea lipită de difuzor. Toate de la Europa Liberă.

Sms la 8820, deci.

De ce scriu “mersi”

Posted by: Raluca Buzea on: ianuarie 24, 2010

Scriu “mersi” nu pentru că n-aş şti că francezii scriu “Merci”, scriu “mersi” din acelaşi motiv pentru care scriem “paşaport”, deşi vine din franţuzescul “passeport”: pentru că eu îl văd ca un cuvânt deja intrat în limbă şi adaptat conform cu normele ei.

Dacă mai ţineţi minte de la română, împrumutul din alte limbi (cu adaptarea implicită) e una din formele de “îmbogăţire a vocabularului”.  Tot din motivul ăsta folosim “grefă” şi nu “grepfruit” (pentru că nouă ca români ni s-ar împletici limba) şi ar trebui să nu ne jenăm să scriem “aisberg” în loc de “iceberg” (de teamă să nu părem că nu ştim limbi străine).

Scrisoare către producătorii de haine şi pantofi

Posted by: Raluca Buzea on: ianuarie 21, 2010

“Scuzaţi, da’ io-s aşa mai tradiţionalistă, de obicei iarna mi-e frig. Da, da, şi am eu o ciudăţenie de-mi place să port haine groase şi cizme călduroase. A..şi..de obicei nu cobor din maşină şi mai am 2 paşi până în mall. Nu, io, cum să vă zic, nici nu ştiu cum să mă exprim: merg cu metroul şi pe jos. Prin zăpadă, da, prin viscol, da.

De aceea v-aş ruga dacă nu e cu supărare, boieri dumneavoastră, să produceţi nişte pulovere ceva mai groase decât o faţă de masă, nişte paltoane cu ceva între căptuşeală şi material şi nişte cizme îmblănite (nu, Ugg-urile nu intră în definiţia mea de cizme).

Cu căldură în suflet,

O femeie normală.”

Un minut de linişte pentru tine

Posted by: Raluca Buzea on: ianuarie 12, 2010

Pentru că şi anul trecut v-am “adus” spot-uri de la Madrid, uite încă 2. Primul spune o încântătoare poveste despre lucruri mici şi se potriveşte foarte bine cu ce spuneam despre cadouri.

Al doilea cred că vă va da fiori. Şi sper din suflet să sperie toţi şoferii.

Pentru şoferi nevorbitori de spaniolă, ideea e simplă. Dacă bei şi apoi te urci la volan, minutul ăsta de reculegere poate fi pentru tine.

Da, îmi aduc aminte de ‘89

Posted by: Raluca Buzea on: decembrie 23, 2009

Patapievici spunea că după ‘89 oamenii se împart pentru el în oamenii care au ieşit în stradă şi i-au salvat viaţa (era anchetat şi persecutat în perioada aia) şi oamenii care au rămas în casă şi au privit din spatele perdelelor cum se întâmplă revoluţia.

Am 22 de ani şi ştiu că nici viaţa mea n-ar fi fost la fel dacă ei n-ar fi avut curajul să iasă în stradă.

Încă mă întreb dacă eu aş fi avut curajul.

DIY

Posted by: Raluca Buzea on: decembrie 17, 2009

Suntem generaţia DIY şi „how to”. Când se găsesc pe net tutoriale despre orice, rar mai invăţăm altceva pe un alt om. „Dă şi tu un search pe google” devine soluţia universală.

Cred că asta vine dintr-o teamă a noastră de a spune că dom’le, nu ştiu. Ei uite, na, nu ştiu să fac asta, ajută-mă, arată-mi. Nu, nu faci asta, ci mai degrabă te duci şi dai un search şi devii semidoct, dar cu mândria intactă. Sau doar roboţel.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu încă prefer să-mi sun mamaia să o întreb cum se face tocăniţa.

Pentru că e emoţie, conexiune, împlinire şi continuitate când înveţi pe cineva ceva.  E drag, e legătură, e uimire în ochi..”oaaa, câte ştie!” .

Dacă stau să mă gândesc ce am învăţat pe alţii anul ăsta, nu-mi aduc aminte foarte multe: am învăţat pe cineva cum se face ghiveciul de legume şi pe mexicani şi spanioli câteva cuvinte româneşti şi poate pe Elena câte ceva despre bloguri. (La anul îmi propun să fac mai mult. Nu fineţuri, nu chestii de morală, ci lucruri mici, care se pot vedea.)

Am fost învăţată cum să vorbesc corect gramatical în spaniolă, cum să fac sangria, cum să fac bruschete, cum să citesc în germană , cum să fac facturi.

Încă nu m-a învăţat nimeni cum să mă plimb pe bicicletă (sau cum să joc tenis de câmp). Încă mai sper :) Pentru că dacă mă va învăţa, voi avea o amintire foarte frumoasă legată de ea/el.

Oraşul citeşte

Posted by: Raluca Buzea on: decembrie 14, 2009

Când mă gândesc cum a evoluat discuţia din grădina de la Verde Cafe până la fenomenul care e acum Lecturi Urbane, nu pot decât să mă bucur şi să fiu mândră de oamenii energici care l-au pus pe roate.

Lecturi urbane e un proiect care urmăreşte să încurajeze cititul în metrou (în primă fază). De ce la metrou? Păi pentru că e mult timp mort şi pentru că aici nu numai gripa, ci şi cititul are şanse mari să fie contagios.

Oamenii de la civika s-au mobilizat atât de bine încât au reuşit să facă rost şi de sponsorizări ca să dea cărţi de citit călătorilor. Ideea şi mai faină e cea de carte a metroului, fiecare călător care primeşte o carte în dar fiind încurajat să o dea mai departe altui om din metrou după ce o termină.

Ei bine, dacă v-a prins povestea şi vi s-a făcut dor de citit, veniţi mâine la ultima ediţie Lecturi Urbane din 2009, care va fi urmată de un after-party (la care nu, nu se citeşte). Ne întâlnim la ora 19:00 pe peronul de la Unirii 1 şi mergem să arătăm că oraşul citeşte!

Ce se face cu trecutul

Posted by: Raluca Buzea on: decembrie 9, 2009

Ei bine, nemţii au acest cuvânt

Vergangenheitsbewältigung

care m-a fermecat şi care înseamnă lupta de  împăcare cu trecutul.

În rest, întreb, ce se mai face cu trecutul? Se rezolvă?

Steagul meu

Posted by: Raluca Buzea on: decembrie 3, 2009

Am vrut să scriu “La mulţi ani, România!”;  n-am apucat decât pe facebook. Dar ceva tot vreau să vă povestesc. Să vă spun cum aveam mari şanse să cad în gropi de ziua României, pentru că de acasă până-n Iancului m-am uitat numai pe la balcoane, după steaguri. Am numărat 9, un număr bun zic eu. Aş fi scos şi eu, dacă aveam.

Dar pentru că nu am avut anul ăsta, am improvizat. Mi-am luat de la mercerie o panglică în tricolor şi mi-am prins-o în păr. Ăsta a fost steagul meu de 1 decembrie!

Voi aveţi steagul României? Care da, l-aţi moştenit, l-aţi cumpărat, cum?

Dual

Posted by: Raluca Buzea on: noiembrie 29, 2009

Sâmbăta e nebună şi fantasmagorică. Duminica e pentru ajustare. Mâine e luni, de mâine suntem rezonabili.